CARCAGNUTI

A megghjia parola è chira c'u ssi dicia!

 

Prisenti e passatu

Prisenti…

E’difficili leìri u dialettu,
è difficili aru parrari,
è difficili aru capiri:
a cchi serva?

Succeda ca i paroli,
perdano siansu.
Succeda ca “urzulu”
u vvo diri nenti.

Ca pua serva ad ancuna cosa,
sapiri cchi d’è l’”urzulu”?
A nua ni serva u ‘nglesi,
ppi d’arrivari ara fini i du misi!

L’”urzulu” lassamulu stari,
è cosa ppi chini u tena nenti cchi fari.
I cosi vecchi u servano a nenti,
su sulu cosi a manu i di pizzenti.

E’ veru chi paroli su nicissari
Ppi mantiniri i custumanzi nuastri
Ma ia di l’usanzi cchi mmi nd'haju fari,
sa ra panza u cci puazzu dari a manciari.

Ia sugnu u prisenti,
u mmi puazzu ntricari i du passatu.
- Ccu l’acqua passata u macina ru mulinu!-

Passatu…

- Aprili fa ru jiuri e majiu nd'ha l’onuri! -

Paroli

I paroli tenanu l’anima.
U ssu sulu nu mbruagghju i vucali e littiri.
Ti si mai dimandatu cchi ssu i paroli?
I paroli su fatti, su pirzuni, su cosi:
tu parri e ri paroli disegnanu u mundu chi teni intr’a capu.
Nu mundu chjaru, pricisu, cuami ti piacia a ttia.
Pirzunaggi, strati, fatti  ninni e fatti randi,
su paroli, e ccu ri paroli cci damu vita.
E cchi fussa mai u mundu senza paroli:
i paroli cadano,
si mucanu cumi i pampini i l’arvulu
ca però, sempri, torna ggjigghjiaa.
Chini u sa quanti paroli su caduti,
chini u sa duvi su gghjuti a finiri l’animi i di cosi:
forzi aru paradisu i di paroli…
ma chiri paroli ca su caduti,
sind’hanu purtatu ccu d’iddri
l’anima i di cosi ca arripprisintavanu.
E’ ddi su modu ca sindi vanu i civiltà!

A chitarra i du dialettu

Nu populu,
mintitilu n' catini,
spojjiatilu,
mbuddraticci  a vucca,
e' ancora libiru.

TCacciaticci u lavuruo,
u passapuartu,
a tavula dovi mancia,
u liattuo duvi dorma
è ancora riccuo.

Nu populu,
diventa poviru e siarvu
quando cci arrobanu a lingua
avuta i di patri:
è piarsu ppi sempri.

Diventa poviru e siarvu
quando i di paroli u nescianu paroli
e si manciano tra iddri.

Me ndi addugnu mo,
mentre ca accuardu a catarra i du dialettu
ca perda na corda u jiuarnu.

L'amara verità

L'amara verità chi mi vena di diri, è ca i patri nuastri n'hanu mandatu a ra scola ppi nni mparari a lejiri, sciviri ed a parrari ma s'hanu scurdatu u nni mparanu a fatigari. Simu u paisi i di lauriati e di dipromati ma i cerviaddri senza i vrazza u vvanu avanti...